La solicitarea ministrului mediului, Laszlo Borbely, Roşia Montana Gold Corporation a fost invitată să ia în consideraţie posibilitatea de a reduce concentraţia de cianură din lacul de acumulare a reziduurilor sub 5 miligrame pe litru.
Deşi se baza, probabil, pe faptul că propusese un nivel deja la jumătatea celui maxim admis (10 miligrame pe litru), compania şi-a făcut socotelile şi a concluzionat că acest lucru s-ar putea realiza, însă … cu cheltuieli foarte mari. Reprezentanţii RMGC au făcut public faptul că scăderea concentraţiei de cianură din iazul de decantare la 3 miligrame pe litru ar fi posibilă, dar foarte costisitoare, sumele vehiculate fiind de ordinul zecilor de milioane de dolari. Declaraţia a sunat ca şi cum, investind această sumă în îmbunătăţirea condiţiilor de exploatare, RMGC face, de fapt, o favoare României, una de care, la urma urmei, se putea lipsi. Într-un fel, exploatatorii au dreptate, căci, ce importanţă are cota cianurii câtă vreme resursele ies la suprafaţă? De altfel, ori cu 5 miligrame, ori cu 3 miligrame, dacă se produce un accident, tot catastrofă ecologică se numeşte!
Interesant e că, în loc să militeze împotriva exploatării pur şi simplu sau, măcar, împotriva exploatării pe bază de cianură, Ministerul Mediului încearcă, în fond, să împace capra şi varza. Exact acelaşi lucru îşi propune mai nou şi Consiliul Naţional al Audiovizualului, care a cerut mass-mediei să ofere publicului numai puncte de vedere calificate atât pro, cât şi contra, exploatării. Oricum televiziunile nationale au „interdicţie” să prezinte vreo ştire negativă despre proiectul Roşia Montana. Nu va mai trece mult şi ne va fi interzis să milităm contra şi pe blog…
Deputat Mugurel Surupăceanu